Cristina Radu

RO: Totul a început când un polonez mi-a scris pe Instagram că a văzut că sunt pasionată de fotografie și el se află în București o perioada scurtă de timp și ar vrea să facem poze împreună la obiectivele turistice. Eram foarte încântată că aveam ocazia să ies cu cineva nou cu care împărtășesc aceeași pasiune. Ajungând la bunica într-una din zile îi spun și ei cât de încântată sunt și mi-a tăiat-o de nu m-am vazut. Mi-a spus că NU E OK să ies cu cineva pe care nu îl cunosc, dacă mi se întâmplă ceva? Dacă mă bagă într-o dubă și mă duce în Polonia? Mi-a scăzut drastic interesul și m-am scuzat că nu mai pot merge, spunându-i lui unde anume ar putea merge. Și uite așa m-am gândit să descopăr locurile minunate din București, care merită văzute și admirate. Am început cu Palatul Parlamentului, deooarece dintotdeauna mi s-a părut extraordinar de fascinantă clădirea. Chiar dacă multora li se pare ceva inutil, mie îmi bucură privirea ori de câte ori am ocazia să o văd. Am vizitat...

Din noiembrie, de la ultimul târg de vintage la care am fost, tot visez la următorul și pun bani deoparte să îmi cumpăr cercei, după ce nu am mai purtat aproape 8 ani. Bineînțeles că mi se astupaseră găurile extrem de mult și m-am gândit și răzgândit câteva luni în privința refăcutului, am tot citit forumuri, nu prea era nimic concret... până într-o seară când am pus piciorul în prag și am zis gata, îmi fac singură. Am luat un cercel mic, m-am dus la oglindă, l-am fixat, am închis ochii și am apăsat cât am putut de tare și a intrat foarte ușor, pentru că s-a dovedit că nu erau chiar atât de astupate pe cât credeam eu. De menționat că în cei 8 ani mai băgăm cercei o oră, două la câteva luni ca să mă asigur că nu se astupă,  pentru că am "alergie" la durere. Revenind, mă uitam într-o seara pur și simplu pe Facebook și îmi apare un eveniment Fashion Revolution - SALE Edition! Și mă tot uitam sa văd despre ce este vorba și bum, vintage. Mi s-a luminat privirea...

Pentru ultimele concerte , m-am agitat să merg cu o oră chiar mai devreme să prind loc, să fie totul ok, atmosferă alea alea. Mare greșeală ... după ce că am mai stat o oră în plus să intru, am mai și ațipit puțin în compania DJilor care puneau același beat la infinit, așa că am decis să nu mai fac asta. Și ce să vezi ... mare greșeală. Când am ajuns la Arene la 23 30 ... cortul era ocupat 2 spre 3 sferturi, lume care aștepta la garderobă, lume care era afară ... lume care nu intrase deja ... Am reușit să mă infiltrez printre primele rânduri, dar ... nu știu de ce, toată lumea avea în jur de 1,75-1,80+ ... ceea ce a fost traumatizator pentru mine, pentru că trebuia să mă chinui să văd printre capetele lor(de acum în colo ... revin la planul inițial).

Nu știu unele cum sunt, dar eu când aud de sprâncene simt cum îmi paralizează corpul ... M-am pensat prima dată în clasa a 8-a, singură, luând doar câteva fire pentru că deja îmi cam intrau în ochi ... Tot în clasa a 8-a, am pus piciorul în prag și m-am dus la pensat. De la stadiul în care îmi intrau in ochi, am ajuns la stadiul în care erau foarte subțiri și foarte arcuite. Am dus-o așa ceva timp, până când m-am deșteptat și am zis că nu este ok, nu arată deloc naturale și trebuie să schimb asta. Abia aici începe adevărata provocare a pensatului.