Notre-Dame and Eiffel Tower | Romantic and Nostalgic




[EN]: Thursday, 3 August, I woke up hard at 7:30 in the morning. I tried to do my makeup, I tried to put my clothes on and I tried to not forget many things, maybe with a little luck I will not forget anything. At 9 in the morning, I just came out on the door and go straight to the bus station as a captain(well… I was the only one who can speak English, so … I really deserve that captain thing). After the bus, we got into the train that was supposed to leave us at the Notre Dame. With a little bit of luck in our pockets, we managed to get where we were supposed to. There were 300 people already in the line, waiting to go inside and after we get into the line, in a second, other 300 people appeared. After a while, we managed to go inside (the entrance was free, photography was free) and I really felt like I was in the Harry Potter movie. No link between this two buildings, but this is was I felt. We left with our charged batteries to the BatoBus. We took the tickets and got straight to the ship with mister Laurentiu, a Romanian guy who worked in France in this amazing BatoBus. Now I am on the ship and I just find my inspiration to write all these things while I am watching Eiffel Tower.
[…]
I got to the Eiffel Tower ... my emotions overwhelm me. We went through security controls and sat down to the queue of hundreds of people who is moving pretty ok. When I raise my eyes to see what is written on the panel above the ticket offices, I read "Top: Closed / 2nd floor 11 €". Wait wait wait … does that mean we can not go at the top of the tower ?! Why did we come in then? I've been "crying" for about 5 minutes to come back while I was in the middle of the queue, but my family said, "No, no, no, let's stay here and see what's happening". When there was only one person in front of us, appeared on the panel "Top: € 17 / 2nd-floor € 11". OMG!!! I felt like the luckiest person on the planet. I climbed up with shy steps and I admired and enjoyed every corner I saw. When we descended, we chose to do it on the stairs. And it was worth it. I saw the "imaginary" conductor of the elevator, I stepped on the glass floor while watching what people were doing at the bottom of the Eiffel Tower, and I saw every important point in Paris, or at least I think so. I left the Eiffel Tower feeling happy. Now I'm back in the same boat, it seems that I have a lot of inspiration when I'm on the water. I feel romantic and nostalgic, as is Paris.





 [RO]: Joi, 3 August, mă trezesc cu greu la ora 7:30. Mă aranjez atent și încerc să uit cât mai puține lucruri spre deloc, noroc că m-am gândit să le pregătesc pe toate înainte să adorm. La ora 9 ies pe ușă și mă îndrept spre stația de autobuz în calitate de căpitan(drept câștigat prin faptul că sunt singura care știe engleză). După ce am coborât din autobuz, am luat trenul care avea să ne ducă direct la Notre Dame. Cu puțin noroc în buzunare, am reușit sa ieșim fix unde trebuia, în fața Notre Damului. Deși era încă destul de dimineață, se formase o coadă de sute de persoane. Să nu mai zic că după ce ne-am așezat noi, s-a dublat instant numărul persoanelor. După un timp(nu știu exact cât a durat pentru că am stat NON STOP să fac poze), am reușit să intrăm(intrarea este gratuită, fotografiatul este gratuit) și după ce am căscat gura în lung și în lat, m-a cuprins un sentiment plăcut de lumea lui Harry Potter. N-are nici cea mai mică legătura, dar mă simteam în filmul ăla. Am plecat cu bateriile încărcate spre BatoBus. Am luat biletele și ne-am urcat alături de domnul Laurențiu, român de al nostru angajat în Franța. Acum sunt în vapor, mi-am găsit inspirația să scriu în timp ce mă uit la Turnul Eiffel. 
[…]
Am ajuns la turn ... m-au copleșit emoțiile și mi s-au înmuiat picioarele. Am trecut cu brio de controlul de securitate si ne-am așezat la coada de sute de persoane care merge destul de ok. Când ridic ochii să văd ce scrie pe panoul de deasupra caselor de bilete citesc "Top: Closed / 2rd floor 11€" . Stai stai stai ... asta înseamnă ca nu putem urca in vârf?! De ce am mai venit atunci? Am vociferat vreo 5minute să ne întoarcem, chiar dacă eram la mijlocul cozii, dar n-am avut cu cine să mă înțeleg. Când mai era o singură persoană în fața noastră la bilete, se schimbă panoul "Top: 17€ / 2rd floor 11€". Se deschisese!!!! Fix când mai aveam puțin și luam cu cea mai mare dezamăgire de până acum biletul până la mijlocul turnului. M-am simțit cea mai norocoasă persoană de pe planetă. Am urcat cu pași sfioși, de parcă acum intram în clasa 1. Am admirat și m-am bucurat de fiecare colțișor pe care îl vedeam. Când am coborât, am ales să o facem pe scări. Și nu putea fi mai bine de atât. Am vazut conductorul "imaginar" al liftului, am pășit pe podeaua de sticlă în timp ce mă uitam să văd ce fac cei de jos și am văzut fiecare punct important din Paris, sau cel puțin așa cred. Am plecat de la turnul Eiffel fericită. Acum sunt iar în vapor, se pare că mă apucă inspirația când sunt pe apă. Mă simt romantică și nostalgică, așa cum este și Parisul.




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

The Backyard Party Ploiești

Imagine
Mereu fac prostia de a-mi imagina cât de spectaculoase vor fi lucrurile atunci când merg la un evenimentl oricât de banal ar fi el. Și ajung acolo și constat că ... nimic din ce mă așteptam nu era așa. S-a întâmplat și la marele eveniment din Ploiești, The Backyard Party. Eram proaspăt ajunsă acasă după ce fusesem 4 zile în Vama Veche la Sunset Festival când am auzit de el, și după atmosfera super mișto de acolo abia așteptam încă o ocazie ca asta. M-am agitat să iau repede bilet pentru că (cică) erau foarte puține și nu acceptam să ratez asemenea eveniment .  Când le-am luat și am văzut scris pe bilet private party ... ce să mai ... mă imaginam cum intru pe niște porți înalte de fier după care se afla o casă spectaculoasă și proprietarul era un super gangster care ne aștepta pe toți să petrecem cu el și că în spatele casei se afla scena cu multe lumini și boxe multe puse prin toate locurile și un bar mișto cu băutură multă și multe fotolii umplute cu polistiren
Citiți mai multe

1 Decembrie : Paradă și spiriduși

Imagine
Seara eram foarte ho tărâtă să merg la paradă, să fac poze care mai de care mai spectaculoase. Dimineața ...m-am gândit să fiu totuși mai spectaculoasă ca să pot să fac și câteva poze după paradă, într-o locație la fel de spectaculoasă. Nimic nu se potrivea cu nimic și am hotărât să stau acasă. După 15 minute... mi-am schimbat traiectoria hotărârii și am zis că dacă tot sunt în București, să fac un efort și să merg și să mă laud rudelor că după toți acești ani de văzut parada la tv, am văzut-o și în realitate. Am luat ce am apucat și m-am dus la metrou. La Unirii... peronul plin ochi. La ora 11, când teoretic toată lumea e deja acolo, metroul era încă supraaglomerat. Veneau metrouri dupa metrouri și plecau pline până la Aviatorilor. De acolo nu aveai nevoie de GPS, pentru că turma de oameni era mult mai bună. Haos peste haos peste haos la intrare, haos peste haos peste haos peste haos peste haos la încercarea de a vedea ceva concret.
Citiți mai multe

10 lei poza

Imagine
Mă aflam în Neptun, seara în jurul orei 10 și veneam din parcul de distracții cu 5 copii după mine. În drum spre apartamentele în care eram cazați se aflau două mascote, Mickey și Minnie Mouse. Prima reacție a celui mic a fost să sară s-o îmbrățișeze pe Minnie (drept să spun, asta a fost și dorința mea când i-am văzut cu câteva ore în urmă... doar că nu se știe niciodata ce dement se află în spatele acelui costum). Și vine și Mickey(că na…) și o îmbrățișează(sugrumă) pe una dintre fete și zice `hai toată lumea, 10lei poza, e gata într-un minut`. În gândul meu suna a glumă având în vedere că aveam aparatul în mână(adică…de ce le-aș fi dat 10 lei ca să le fac o poză?) și i-am spus că nu avem bani(de dat pe poz ă) .
Citiți mai multe