Amintiri din Turcia - Sinop

Am ajuns în Sinop după ce am făcut 12 ore cu autobuzul (în care ce crezi că am făcut? Am dormit tot drumul! ). Am fost cazați într-un cămin care arăta oricum mult mai bine față de cele românești, cu camere foarte spațioase de câte 6 persoane. În spatele căminului era o pădure,  după care stânci însoțite de mare(ocean...). Am avut norocul de a prinde o ... (aș numi-o) expoziție de vapoare. Fotografiatul era interzis, dar românii noștrii ne-au lăsat să facem poze (discret ) pe vasul lor. Am mai fost la un fel de minicetate, gen Turnul Chindiei din Târgoviște, dar fără turn, de unde aveam o vedere foarte bună asupra expoziției de vapoare și o parte a orașului. Am vizitat chiar și o închisoare, părăsită bineînțeles. Arăta urât ... exact cum trebuie să arate o închisoare. În curte era o parte, un fel de scorbură imensă și în interiorul acesteia, o vegetație superbă care se întindea pe peretele imens al scorburii. Era și o barcă imensă, dar nu știu ce căuta acolo. Într-o altă zi am fost la plajă, la mare, la soare unde fetițele nu erau goale. Nu a fost impresionant, dar măcar am învățat să înot( temporar ...).
Am avut multe ieșiri în oraș, unde era rai, pentru că aveam WIFI. Narghileaua era imensă, foarte aromată și destul de ok la preț. Am avut la discreția noastră un vas cu care ne-am plimbat ceva timp, care a staționat și puteam să plonjăm în apă, având veste de salvare ... pentru că nu toți ne-am dezvoltat abilitatea de înnotători pe parcursul vieții. Într-una din zile am fost cu autocarul undeva la marginea orașului unde era o semipădure, multă apă de colo până colo. Nu știu ce se presupunea a fi acolo, dar arăta foarte bine. După am fost la o cascadă, la care puteai să te urci sus, dar noi nu am urcat, pentru că în aceea perioadă era foarte alunecos sau ceva de genul. În ultima seară am organizat o nuntă românească în care le-am prezentat celor din Turcia cum se desfășoară și ce implică în mare parte.

Am lăsat ce-i mai bun pentru sfârșit. Am mâncat ... Doamne cât am mâncat! Am avut masa asigurată la un local de genul împinge tava, dimineața, la prânz și seara. Așa mâncare ... m-aș muta acolo doar ca să mănânc la acel local în fiecare zi. Am mâncat orez care nu avea pur și simplu nici un gust. A doua oară când am mâncat am pus un condiment roșu pe el foarte aromat. De atunci și până în ziua în care am plecat, mă trezeam cu cea mai mare plăcere știind că la prânz voi mânca orez, dacă am noroc poate chiar și seara. Am mâncat tot felul de mâncăruri care erau ... o minunăție, o minunăție. Cele mai delicioase mâncăruri de pe planetă! Într-una din seri, am abandonat grupul și am plecat cu fata mea turcoaică și prietenii ei prin oraș. Prima dată am fost la un restaurant în care am mâncat ceva foarte bun, un fel de paste cu sos alb din belșug. Apoi am fost la o terasă să mâncăm(adică să mănânc eu) înghețată pentru că mai fusesem într-una din zile cu fetele din România și îmi plăcuse foarte mult, iar mai apoi am fost la o altă terasă să bem ceva. Când am plecat, am plecat plângând pentru că era o despărțire grea și normal că n-aș fi vrut să plec de lângă acea mâncare delicioasă. Glumesc. N-aș fi vrut să plec pentru că îmi plăcea totul acolo. Dar mâncarea ... ahhh.