Cristina Radu

Când auzeam de BAC îngheța sufletul în mine, pentru că știam că acea bucată de hârtie pe care sunt trecute câteva cifre îmi poate schimba viitorul și în același timp poate bucura sau dezamăgii profund pe cei de acasă(deși fie vorba între noi, elevul este mulțumit atât timp cât îl ia). Mă gândeam în clasa a 11-a, ce mișto ar fi să existe piese cu acele comentarii la română. Pentru că, știm cu toții că o melodie îți intră foarte ușor în minte și iese foarte greu, iar orice ține de școală intră foarte greu și iese foarte ușor. Am fost surprinsă, am rămas mască și m-am bucurat extrem de mult(chiar dacă eu deja trecusem de BAC și practic nu mai aveam nevoie de ele) când am văzut că

Du pă cum spuneam în articolul Underval | Cultură urbană , ceva extraordinar s-a întâmplat de 1 mai. Având în vedere că s-au organizat foarte multe concursuri în care puteai câștiga o invitație dublă la lansarea celui de-al treilea album al lui Macanache și un album fizic, și eu m-am înscris la toate, speram ca măcar la unul să câștig, să mă simt și eu bine. Și în timp ce veneam de la mare și eram stresată că urmează să vină cineva și să îmi spună că stau pe locul lui și trebuie să ma ridic ... văd pe Facebook că am câștigat la BlackSheepSound . Eram în culmea extazului, pentru că o singură dată în viață am câștigat la un concurs o invitație la un eveniment, dar era în Constanța și evident, n-am ajuns. Așa că a doua oară a fost cu noroc. Dar asta nu e tot! Nununu. A doua zi, primesc notificare de la HipHopLive.ro că am câștigat încă o invitație! Așa ceva?! Nici nu puteam cere mai mult de atât. Am ajuns la Kristal pe la 21 :00 . În primă fază m-a șocat că era fix pe buleva

Cu o întârziere de 2 ore, am reușit să ajung la Sneakers & Burgers 3.0: The Detox. Deși a fost a treia ediție, pentru mine a fost prima la care am participat. La intrare, erau 2 caravane cu burgeri. Caravana din dreapta, avea clar scrise tipurile de burgeri, ceea ce conțin și prețul lor. Pe caravana din stânga ... nu era absolut nimic specificat. Probabil de aceea caravana din dreapta avea 30 de comenzi în așteptare. Slavă Domnului că nu trebuia să aștepți la coadă. Te duceai frumos, comandai, plăteai, luat bonul pe care era scris un număr și reveneai din când în când să vezi dacă e gata. În stânga de tot, era o alee foarte pustie, dar în capătul ei se afla „the real deal, the crocodil” (adică toată crema sneakerșilor). Și în timp ce pășeam pe acea alee, mi se tot făceau poze de către fotograful care se afla acolo, când mi-au pus fetele brățara(cu care puteam câștiga unul din cele 3 premii, dar din păcate n-a fost cea câștigătoare), la fel, poze peste poze. Deja încep

M arți seara am fost la "Listening Party: Guess Who - Un Anonim Celebru", unde erau o mulțime de oameni, o mulțime de artiști și o mulțime de voie bună. De când am dat de Guess Who și până în ziua de azi, mi-am menținut părerea : un om extraordinar de talentat/ o gură proaspătă de aer pentru industria muzicală românească. Chiar dacă poate unii nu-l recunosc după nume, melodiile(printre multe altele) Onoare, Tot mai sus și Manifest, sigur le răsună în minte.

Tot pe 13 mai, mai pe seară am fost la UNDERval, un festival de cultură urbană organizat de Primăria Municipiului București, care s-a ținut în Parcul Carol I. Super ok totul, cu grafitti, cu breakdance și nu în ultimul rând, concert total mișto și total gratis. Să fim serioși ... tuturor ne plac lucrurile gratis. Sau cel puțin reduse.

Trezitul(de dimineață) întotdeauna a fost greu pentru mine. Așa că n-am vrut să stric tradiția tocmai astăzi și am mai amânat alarma o oră. M-am pregătit repede, pac machiaj, pac păr, pac haine și am ieșit pe ușă. Vreme frumoasă de nu-ți venea să crezi! Când am ajuns la Piața Romană, deja vremea începea să se strice ... Când am ajuns în dreptul porții de la LOKAL a început ploaia ... Și dăi toată lumea strângea stenderele, împacheta hainele și le muta în interior. Am așteptat cumințică într-un loc ferit de ploaie(că doar îmi îndreptasem și eu părul ...) și după ce s-a instalat toată lumea am invadat locul și mi-am umplut brațele cu haine(că e păcat să-ți iei mâncare din banii de mâncare), am intrat în cabina de probă/baie și am început să probez.

Am plecat cu trenul de 2:55 din Gara de Nord, nerăbdătoare pentru prima mea escapadă de 1 mai, la mare. Am prins cam prost locul în tren, fix lângă ușa pe care se fâțâia toată lumea, dar am reglat conturile în momentul în care a venit controlorul cu sugestia de a merge la clasa I, că oricum sunt doar 4 persoane. Zis și făcut. Loc mai mult, scaune confortabile și ușă automată, totul cu 0 lei. Am ajuns în Mangalia la 8 și am mers direct la autobuzul spre Vama Veche. Ca să ne lămurim puțin cu Vama Veche ... Nu înțeleg de ce toată lumea pleacă de la ideea că sunt doar oameni drogați, destrăbălați, violenți, hoți,  etc . Total greșit ... A fost deja a doua oară când am ajuns aici și nu am văzut pe nimeni cu seringa în venă, n-am văzut pe nimeni umblând pe acolo în pielea goală(față de alte orașe mari cu prestanță...), n-am văzut bătăi, nu mi s-a furat nimic. Da, ok, nu e nimic luxos și extravagant și nu se aruncă cu fițe obosite în stânga și în dreapta. Tocmai asta face diferen