Cristina Radu

Mai spre sfârșitul aventurii din Germania, am fost la un parc de distracții imens (unde n-am făcut nici măcar o poză pentru că telefonul era în vestiar și aparatul nu-l mai cărasem după mine), cu topogane ... băi deci așa ceva ... îmi amintesc cu groază când am fost la un parc de distracții din România și după ce se dădeau prietenii mei pe acele topogane, se văitau că s-au julit de nu mai știu de ei pe spate, ceea ce m-a făcut să nu-mi doresc vreodată să mă dau pe topogane în costum de baie. S-a dat o luptă grea în inima și în sufletul meu când am urcat o groază de scări la parcul din Germania cu prietena mea nemțoaică ca să ne dăm pe topogan. După ce am văzut că lumea tot urcă de mai multe ori ca să facă asta, am zis gata, o fac. Mi-am luat poziția și ... a urmat o călătorie relaxantă, parcă plasticul din care era făcută partea interioară a topoganului îmi mângâia spatele și ledurile colorate din interior îmi bucurau privirea, lucruri care m-au făcut să urc la infinit acele

RO: Goslar este un oras istoric ( i-aș zice un Sibiu luxos și mult mai ofertant din punct de vedere turistic) din Germania, pe care l-am vizitat într-una din zilele petrecute acolo. Este un oraș încărcat cu istorie, clădiri spectaculoase(locuite), multe obiective turistice precum teatre, muzee și palate. Noi am luat-o la pas pe străzi alături de un ghid, oprindu-ne din când în când la clădiri mai spectaculoase, ascultându-le povestea. Am fost și la Kaiserpfalz, palatul imperial din Goslar, pe care din motive legate de timp, n-am apucat să îl admirăm decât din exterior. Chiar și așa, ne-a bucurat privirea și am rămas cu încă o amintire plăcută.

Toată treaba a fost cam așa : Am făcut parte dintr-un proiect intitulat Comenius School is Cool( și la naiba ... normal că e mișto la școală când ai oportunitatea de a pleca prin Europa), în 2013, unde am fost selectată să merg în Germania pentru 7 zile, alături de 4 colegi de liceu și 3 profesori, stând fiecare în parte la câte o familie. Am fost cu avionul, având o mică escală în Amsterdam . După ce am plecat din Amsterdam , am ajuns în Berlin și de acolo am mai luat vreo 2 trenuri până am ajuns la destinația finală, respectiv la familia la care urma să stăm. A doua zi dis-de-dimineață, am fost la școală. Mai întâi de toate, vorbim despre o școală mică, dintr-un orășel mic(cu străzi de zici că eram pe Autostrada Soarelui). Acum că am clarificat despre ce e vorba, vreau să spun ca introducere că sala de sport era cât o școală medie spre mare din România ... nimic neobișnuit până acum, nu?

RO: Am fost în Amsterdam în trecere, mai exact 5 ore, pentru că aveam escală și timp suficient cât să aruncăm un ochi pe aici, pe acolo. În primă fază, m-a lovit puternic arhitectura. Era (și cu siguranță încă este) excepțională. Un milion de forme și culori și dimensiuni. Plus că era început lunii decembrie, decorațiuni de Crăciun peste tot (și când mă gândesc că parcă ieri a fost Crăciunul și zăceam în pat, la căldură și nu trebuia să ies din casă și nu era ger și zăpadă până la genunchi și nu trebuia să merg la facultate să dau examene ... ) și târguri de Crăciun la care n-am mai avut timp să ajungem.

RO: În aprilie s-a întâmplat nebunia! Însfârșit ceva mișto s-a făcut și în Ploiești! Este vorba de concursul de Graffiti organizat de băieții de la Pimp My Street Ploiești care s-au agitat super mult să facă ceva mișto și rezultatul a fost pe măsură! Au fost 4 concurenți și două demonstrații de către cei de la Nord Crew și HopaOne . Toată treaba a durat cam 3-4 ore, vremea a fost de partea noastră și ne-a lăsat să ne simțim bine, timp în care a bubuit muzică bună, concurenții au lucrat din greu și la sfârșit ne-am trezit că avem în fața ochilor adevărate opere de artă.

RO: Am ajuns la Miau într-o seară friguroasă. A trebuit să străbat tot orașul, fiind în capătul opus locuinței mele. De 2 ani mă încearcă o pasiune arzătoare pentru pisici și alerg după o pisică de fiecare dată când îmi iese în cale, ca să pot să o flocoșesc. De cele mai multe ori nu reușesc ... dar nu mă las așa ușor înfrântă.

RO: După despărțirea grea din Sinop , ce putea merge mai bine decât un somn de 12 ore (adică tot timpul pe care l-am petrecut în autobuzul care ne ducea spre Istanbul)? Ajunși în Istanbul, ne-am întâlnit cu ghidul pe care l-am avut și în prima parte a aventurii. Am ales să facem o plimbare cu vaporul care străbătea porțiunea dintre Asia și Europa. Nu, de data asta nu am dormit. Am stat liniștită și am admirat peisajul. După un drum lin și relaxant a urmat greul ... Am urcat foarte mult timp ca să ajungem la castelul Yoros pe care îl puteai admira doar din exterior. Nu pot spune că m-a dat pe spate, era în mare parte ruină, dar îți oferea o priveliște frumoasă asupra Mării Negre. Era și o terasă cu același nume, dar am ales să nu ne oprim acolo și să ne continuăm drumul. Am ajuns cumva și în satul pescăresc Anadolu Kavagi. Era destul de goluț și plin de pește, că doar era sat pescăresc. Avea destule magazine mici cu diferite suveniruri și terase drăguțe. Nu mai știu exac

După renumita zicală a lui Gică Hagi : "Aoileu, ce-mi plac ...", așa și eu, o persoană modestă, ca toți ceilalți oameni, am hotărât să fac o postare despre cât de mișto a fost anul ce tocmai a trecut. Prima jumătate din an a trecut ori prea greu, ori prea repede, cu multe clipe de teroare, însă finalul a fost foarte fericit și liniștitor atât pentru mine, cât și pentru cei din jurul meu, reușind să trec cu brio peste oroarea numită BAC și peste ADMITERE . Cealaltă jumătate din an, a fost the best of the best. Înainte de a-mi începe aventura vieții(adică a verii), am primit de ziua mea, o pereche de Air Force 1 Mid Black, după care suspinam de mai bine de un an și deși este perechea cu care mă încalț și descalț cel mai greu, este și cea mai purtată de până acum. Am început vara, prin a-mi lua lumea în cap și a pleca singură(adică fără părinți) și neliniștită în Vama Veche la Sunset Festival unde m-am îndrăgostit de muzica multor artiști pe care îi cunoșteam deja sau