Cristina Radu

Am participat în luna Noiembrie la Atelierul digital Google, pentru că am văzut că vom vorbi despre Google Analytics, subiect care mă interesa, însă n-am găsit niciodată perioada potrivită pentru a mă documenta și prefer să mi se spună verbal, pe scurt, cât să înțeleg despre ce este vorba. Ei spun așa : „ Atelierul Digital presupune o serie de cursuri gratuite, livrate de traineri certificaţi Google, care au ca ţintă tinerii indiferent de facultate, profil sau ocupatie. Cursul este introductiv, are o durată de aproximativ 2-3 ore şi acoperă următoarele subiecte: - Obiectivele si strategia unei afaceri online; - Cum creezi si promovezi un website; - SEO si SEM; - Web Analytics; - Programe de Afiliere; - Social Media; - Web Marketing; ’’ Eu am reținut că 1. tipul care prezenta, Sorin Sfetcu, este pasionat de mâncare și a început să scrie reviewuri despre restaurante, pentru că de obicei era scrisă doar partea negativă a restaurantelor și atunci când ajungea într-

* am căutat o imagine cu zâmbet(cu dinți) de iarnă, dar nu am mai găsit aceea imagine, așa că m-am folosit de cealaltă( am doar două poze cu zâmbet cu dinți, adică una, că pe cealaltă nu o mai găsesc) și am pus și pe celelalte două poze, bonus, că na ... sunt din aceeași zi și îmi plac foarte mult * V ăzând atât de multe reclame despre albirea dinților, am dezvoltat o mică/mare obsesie legată de coloritul dinților mei. După ce m-am documentat suficient de mult, am aflat că cei de la albirea-dintilor.com sunt singurii care comercializează produse originale (pentru că dacă tot am luat decizia să îi albesc, aș vrea să și rămâm cu ei în gură...) și uitându-mă pe site, am găsit mai multe variante de albire și n-am putut să iau o decizie în acel moment. Însă, am văzut că au un chat online în care, ce să vezi, ar trebui să te ajute cineva cu luarea deciziei corecte. Am dat mesaj, am așteptat și am așteptat și am așteptat ... și m-am ajutat singură și am comandat ce am crezut eu

Am ajuns în Sinop după ce am făcut 12 ore cu autobuzul (în care ce crezi că am făcut? Am dormit tot drumul! ). Am fost cazați într-un cămin care arăta oricum mult mai bine față de cele românești, cu camere foarte spațioase de câte 6 persoane. În spatele căminului era o pădure,  după care stânci însoțite de mare(ocean...). Am avut norocul de a prinde o ... (aș numi-o) expoziție de vapoare. Fotografiatul era interzis, dar românii noștrii ne-au lăsat să facem poze (discret ) pe vasul lor. Am mai fost la un fel de minicetate, gen Turnul Chindiei din Târgoviște, dar fără turn, de unde aveam o vedere foarte bună asupra expoziției de vapoare și o parte a orașului. Am vizitat chiar și o închisoare, părăsită bineînțeles. Arăta urât ... exact cum trebuie să arate o închisoare. În curte era o parte, un fel de scorbură imensă și în interiorul acesteia, o vegetație superbă care se întindea pe peretele imens al scorburii. Era și o barcă imensă, dar nu știu ce căuta acolo. Într-o altă zi

O s ă încep prin a continua momentul de reculegere pentru curentul de la Arenele Romane, pentru că da, iar s-a luat, de data aceasta fix după 2 minute de la începerea concertului celor de la Are You Anywhere. Cred că toată lumea îl știe pe Silviu Pașca sau, mai nou, băiatul cu barba mare. Habar n-aveam că și-a făcut trupă (și ce mai trupă ...). Iarăși știm că el are o voce foarte bună, ceea ce pot spune și despre partenera lui de trupă. Dar, băiatul cu ... sunetul (?!), a fost WOW! Își făcea treaba cu o pasiune extraordinară, se vedea cum simte muzica prin toți porii( sau cel puțin așa îl vedeam eu). Ca trupă per total, sunt super tari. Mi-au plăcut foarte mult melodiile lor și de atunci le ascult în majoritatea timpului, cu cea mai mare plăcere.  A urmat SVK BOY care a rupt la final cu melodia consacrată a lui Macanache, Ăsta sunt eu. Dj Snow, m-a prins tare mult, chiar am dansat grupa mare 30 minute, dar după am obosit și m-am plictisit oarecum, pentru că se tot repe

... O să încep prin a ține un moment de reculegere pentru curentul de la Arenele Romane. Revenind, am plecat de acasa la 19:40, asta cu o panică maximă și o întârziere de 20 de minute față de ce îmi propusesem. Am avut noroc și am prins mijloacele de transport la limită, am băgat un mers alert spre alergat și am ajuns cu ajutorul GPS-ului. Când am ajuns ... eram în dubii, pentru că era pentru prima dată când mergeam acolo și nu auzeam muzică, nu vedeam nici un cort ... Am întrebat paznicul dacă aici se ține vreun concert (gândindu-mă că mă dau cu capul de asfalt dacă cumva printr-o eroare fatală am greșit locul, fiind deja 20:15) și mi-a spus că da, dându-mi indicații spre locul cu pricina. Am ajuns la intrare și văzând lume destul de multă acolo, am intrat pe poartă și vine un domn în vârstă cu o față și o voce de om stresat la maxim, în fază de turbare psihică și îmi spune :

RO: Anul trecut, pe vremea asta, eram la munte cu familia. Totul era frumos: hotel în vârful muntelui cu decor vintage, restaurant cu o mâncare excelentă, saună din partea casei și zăpadă din belșug. Nu că aș fi mare fană a zăpezii, dar e păcat să mergi la munte iarna și să nu ai parte de zăpadă. Am ajuns greu, pentru că drumul nu era deszăpezit și lanțurile abia făceau față, dar important este că am ajuns teferi și nevătămați. Ne-am instalat și am fugit spre cota 2000. Era frig de nu știai de tine, zăpadă de te săturai și oameni de nu aveai loc să te desfășori. Unde era pârtia pentru sanie, trebuia să stai la coadă și să ai grijă să nu-i rupi mâinile sau picioarele cuiva. Când am găsit și eu o porțiune fără oameni și nu foarte abruptă, a venit domnul … paznic(?!) și mi-a spus că nu am voie cu sania acolo … În fine, important e că am făcut poze, multe și frumoase toate. Când am ajuns înapoi la hotel, am hotărât să fac încă o “sedin ță foto”, însă a fost un eșec total.

Seara eram foarte ho tărâtă să merg la paradă, să fac poze care mai de care mai spectaculoase. Dimineața ...m-am gândit să fiu totuși mai spectaculoasă ca să pot să fac și câteva poze după paradă, într-o locație la fel de spectaculoasă. Nimic nu se potrivea cu nimic și am hotărât să stau acasă. După 15 minute... mi-am schimbat traiectoria hotărârii și am zis că dacă tot sunt în București, să fac un efort și să merg și să mă laud rudelor că după toți acești ani de văzut parada la tv, am văzut-o și în realitate. Am luat ce am apucat și m-am dus la metrou. La Unirii... peronul plin ochi. La ora 11, când teoretic toată lumea e deja acolo, metroul era încă supraaglomerat. Veneau metrouri dupa metrouri și plecau pline până la Aviatorilor. De acolo nu aveai nevoie de GPS, pentru că turma de oameni era mult mai bună. Haos peste haos peste haos la intrare, haos peste haos peste haos peste haos peste haos la încercarea de a vedea ceva concret.

RO : Am fost în Turcia la sfârșitul clasei a 9-a, asta fiind în ... 2013. Am avut oportunitatea de a merge în Turcia în cadrul unui schimb de experiență cu elevi din Sinop. Am fost până în Istanbul cu trenul și am făcut 19 ore. Acum e acum ... Înainte cu o seară eram foarte emoționată și n-am putut să dorm deloc, deloc, deloc. Am ajuns dimineața în Ploiești, am luat trenul până la București și de la București până în Istanbul. Eu foarte lipsită de griji, am zis că dorm de mă satur până ajungem în Turcia. Și așa am și făcut! Din 19 ore de mers cu trenul, eu 18 le-am dormit ... Când m-am trezit eram singură în cușetă. Am ieșit pe holul trenului și toată lumea se uita urât la mine. Nu înțelegeam ... n-am făcut nimic rău, doar am dormit. Foarte mult, ce-i drept. Nu trec nici două minute și îl aud pe profesorul coordonator ’Cristina! Ce-ai făcut? Ce mi-ai făcut!’. Nu știam sincer cum să reacționez și doar am întrebat ce-am făcut.

E mare lucru să-l ai pe Macanache la prieteni/follow (după posibilități), pentru că îți apar toate evenimentele mișto din București la care participă și el(sau nu). Așa a fost și cu Beck's Urban Studio // Concert Macanache & The Putreds. Am aflat pe ultima sută de metri că se organizează și că(cel mai atractiv lucru la un party) intrarea este liberă . Normal că s-a ținut în cea mai nenorocită zi de facultate în care intru la 8 și ies la 6 și n-am timp să merg acasă să mă aranjez și eu cât de cât și uite așa iar am comis-o și am mers ca ultimul om la party(după cum se poate observa și în GIF ... dar măcar acum aveam adidașii și tricoul ‘de duminică’).  Înainte de toate, am ajuns acolo pe la 20 fără ceva ca să nu cumva să nu fiu lăsată să intru din cauza că, ce sa vezi ... nu mai este spațiu (de ce să nu fie spațiu? ... intrare liberă, Macanache ... lume multă) dar era spațiu de înnebuneai . La intrare tot întreba de invitație …( mă crispasem puțin)... ce invitație

Scurt rezumat bătrâni veșnic frustrați, bombă în metrou, suporteri, petrecere… ia-o de unde nu-i, Kfc și cu ce naiba ajung acasă?! Am ajuns în București la ora 16:30 după ce am stat 40 de minute(în picioare) în tren(eu având problema de a trece printr-o stare de leșin dacă stau mult timp în picioare), după urmând să mai stau înca 20 minute în RATB(ce să vezi … tot în picioare). În aceste 20 de minute am asistat la un show tipic ... Doi studenți care plătesc călătoria la fel ca toți ceilalți călători, stăteau pe locurile din față . Și începe o femeie în v â rstă(normal) să îi jignească că ea după 50 de ani de muncă stă în picioare și ei doi (citez)puțăi stau jos. Și de aici a răsărit asociația oamenilor în vârstă frustrați că nu au loc să stea jos în RATB de nenorociții ăștia tineri . În fine, urmatoarea stație s-au ridicat și au coborât, asociația țipând la ei că sunt niște drogați pentru că stau în Grozăvești unde este un cartier de drogați din provincie needucați. Urmă

RO: După toată nebunia de la V for Vintage (următoarea întâmplare petrecându-se între momentul în care am plecat de la V for Vintage și momentul în care am ajuns acasă), am căutat al doilea târg pentru că era la o stradă distanță și m-am tot dus și întors pe strada cu pricină ceva timp, am intrat  într-o curte stranie (pentru că erau scrise pe poartă numerele la care trebuia sa ajung) a unui bloc părăsit(sper) unde cădeau bucăți din bloc și se auzeau sunete groaznice de șobolani(pe cuvânt de cercetaș). Până la urmă am avut noroc să mi se răspundă de către organizatoare(cred) și să mă ghideze spre locul bun(care era fix lângă…). Am ajuns și ... wah ... câte minunății ... la prețuri destul de bune, chiar foarte, foarte bune.

RO: Ziua urma să fie horror... dar nu m-am gândit că o să fac o asemenea gafă . Dimineața la 10 trebuia să merg la crosul vieții de la facultate ca să nu mă aleg cu restanță la sport( sau cel puțin așa am înțeles eu), după care la 4 să ajung la autobuz să merg la țară și între cele două evenimente să merg și la V for Vintage . Am zis să-mi iau adidașii no name cu care merg câteodată să îmi cumpăr pâine(sau poate nici atunci), ca în cazul în care mă bagă să alerg prin noroi … să nu-i distrug pe cei `de duminică` . Și prost am făcut ... m-a durut piciorul drept de am înnebunit în timp și după ce am alergat. Important e că am terminat crosul și îmi pot continua viața studențească liniștită. Nenorocirea a fost că am fost nevoită să merg de la cros(unde nu puteam să alerg într-o ținută elegantă, eventual și cu tocuri) direct la V for Vintage (pentru că mă uitasem recent la un haul de vintage și m-am îmbolnăvit psihic ... și am zis că vreau și eu, dau toți banii doar ca să mă a

Era început de facultate și am primit propunerea de a merge la Stand Up la Costel. Eu fiind mare fană Bobonete ... n-am prea vrut inițial, dar am zis să-i dau o șanșă. Treaba nasoală era că aveam o zi lungă de cursuri și nu aveam timp să mă duc acasă să mănânc o mâncare caldă, gătită, să-mi revin puțin ... așa că de la curs m-am dus direct la Stand Up . Când să scot banii să plătesc biletul, baaam 20 de bănuți de câte 1 ban se duc în toate direcțile și fac un zgomot excelent. De ce aveam atât de mulți bani mici pe care toată lumea îi aruncă? Pentru a enerva o casieriță de la supermarket în momentul în care devine arogantă și se crede superioară oricui ( ce vrei ... fiecare cu ale lui) . Ne-am fâțâit puțin, pentru că eram mulți și nu aveau sufient spațiu ca să putem fi toți în același loc, dar am răzbit până la urmă.

Am auzit prima dată de ,, Macanache ” în campania J&B Blending Spirits . Am ascultat coverul Addei pentru că-mi plăcea ca artist(încă îmi place) și am zis să văd totuși cine e și omul din spatele piesei originale. N-a fost ok pentru mine să trec de la melodia ritmată a piesei și vocea suavă a Addei la ,, poetul derbedeu’’ . Am zis nu-mi place și nu o să mai ascult vreodata o altă piesă din repertoriul lui Macanache, deși de foarte multe ori mi se spunea să-l ascult că e mișto, e altceva . Am refuzat categoric până când l-am văzut și auzit live la SunsetFestival Vama Veche 2016 . După ce și-a terminat programul mă intrebam de ce am refuzat să-l ascult ... și după a urmat o lungă perioadă în care doar piesele lui le ascultam și înca mai fac asta. Îmi place atât de mult, încât o să-i cumpăr ambele albume și o să le pun lângă posterul semnat de el ! Când ajungi pe aici să știi că, Ori improvizezi de frică, ori aduni ce pică Dacă nu, te duci acasă frumușel ca Gil Dob

E păcat să aștepți două ore în Brașov fără să mergi în Piața Sfatului. Mai o plimbărică, un KFC, o miniședință foto, depinde de gusturi. Ca sfat … dacă ești fată/femeie și na ... ai și tu nevoile tale( machiaj, păr aranjat, outfit bine pus la punct), este indicat să-ți îndrepți/ încrețești părul înainte să mergi la tren, pentru că ... salutare, suntem în România și o să ai neplăcuta surpriză să n-ai priză sau să ai și să nu meargă(am pățit).

Am stat la hoteluri de 3 stele, am stat la apartament, am stat la cort, dar nici unul nu se poate compară cu acest  apartament sibian . În primul rând, este situat într-un bloc nou, cu lift ca să nu-ți rupi mâinile cu bagaje 10 etaje(este la etajul 3) și se află la 10 minute de centru( iar în drum spre centru treci un pod foarte mișto cu o priveliște la fel de mișto, case normale și după încep ,,ruinele”) Î n al doilea rând, e dotat cu orice...

În primul rând, există ceva foarte șocant în Sibiu la nivelul oamenilor și al culturii. Înainte să ajungi în centrul istoric, se prezintă ca un oraș cam sărăcăcios invadat de cocalari. Când pășești în centrul istoric … ajungi pur și simplu în altă lume … clădiri spectaculoase cu o arhitectura nemaipomenită și oameni frumoși îmbrăcați office + foarte mulți vizitatori asiatici cu aspect plăcut. M-am simțit exact ca în filmele SF … Adică … în toate orașele în care am fost, cele doua clase erau combinate, exista o balanță. Aici nu … treci foarte brusc dintr-o lume în altă lume. În al doilea rând, trebuie să fi prea aerian să te pierzi în centrul Sibiului. N-ai cum fetiț, n-ai cum ... te uiți după turnuri și ajungi oriunde ai fi.

Să ne imaginăm că faci asta din nevoie(poate ai spatele prea lat și asta e ... n-ai cum să-ți tai din spate, îți place prea mult și trebuie să faci ceva să meargă pentru tine), poate din plăcere, poate din plictiseală ... nu contează, important e că o faci . Și e destul de nasol când te vezi cu capsele în mână și nu știi de unde să te apuci ... Am căutat, poate găsesc un articol ajutător ... un video ... orice ... dar toate necesitau aparate speciale pentru așa ceva ... în final, am răzbit și am găsit o metodă clasică pe care o poate aplica oricine .

Când mă apucă entuziasmul cumpăr și fac lucruri de care îmi dau seama când faptul e deja consumat. Era sâmbătă și trebuia să ajung cu orice preț la București să-mi întâlnesc bloggerița preferată care-și mai și vindea o parte din haine. Ce poate fi mai frumos de atât? M-am trezit dis-de-dimineață ca să ajung la ora deschideri, dar am ajuns mult mai târziu … după ce am pierdut, încurcat RATB-uri și am mers pe jos 1-2 km.

Mereu fac prostia de a-mi imagina cât de spectaculoase vor fi lucrurile atunci când merg la un evenimentl oricât de banal ar fi el. Și ajung acolo și constat că ... nimic din ce mă așteptam nu era așa. S-a întâmplat și la marele eveniment din Ploiești, The Backyard Party. Eram proaspăt ajunsă acasă după ce fusesem 4 zile în Vama Veche la Sunset Festival când am auzit de el, și după atmosfera super mișto de acolo abia așteptam încă o ocazie ca asta. M-am agitat să iau repede bilet pentru că (cică) erau foarte puține și nu acceptam să ratez asemenea eveniment .  Când le-am luat și am văzut scris pe bilet private party ... ce să mai ... mă imaginam cum intru pe niște porți înalte de fier după care se afla o casă spectaculoasă și proprietarul era un super gangster care ne aștepta pe toți să petrecem cu el și că în spatele casei se afla scena cu multe lumini și boxe multe puse prin toate locurile și un bar mișto cu băutură multă și multe fotolii umplute cu polistiren