Amintiri din Turcia : Istanbul - partea II -

RO: După despărțirea grea din Sinop, ce putea merge mai bine decât un somn de 12 ore (adică tot timpul pe care l-am petrecut în autobuzul care ne ducea spre Istanbul)? Ajunși în Istanbul, ne-am întâlnit cu ghidul pe care l-am avut și în prima parte a aventurii. Am ales să facem o plimbare cu vaporul care străbătea porțiunea dintre Asia și Europa. Nu, de data asta nu am dormit. Am stat liniștită și am admirat peisajul.

După un drum lin și relaxant a urmat greul ... Am urcat foarte mult timp ca să ajungem la castelul Yoros pe care îl puteai admira doar din exterior. Nu pot spune că m-a dat pe spate, era în mare parte ruină, dar îți oferea o priveliște frumoasă asupra Mării Negre. Era și o terasă cu același nume, dar am ales să nu ne oprim acolo și să ne continuăm drumul. Am ajuns cumva și în satul pescăresc Anadolu Kavagi. Era destul de goluț și plin de pește, că doar era sat pescăresc. Avea destule magazine mici cu diferite suveniruri și terase drăguțe. Nu mai știu exact ce am mâncat acolo, cu siguranță era pește, în mare parte bun, dar nu atât de bun încât să mă facă să mă apuc să mănânc pește.

Ne-am întors în Istanbul și abia atunci a început adevărata provocare .... MARELE BAZAR! Cine a fost în Istanbul și nu a fost în Marele Bazar? Să fim serioși. Știm cu toții că majoritatea românilor care au magazine mici de haine, le aduc de acolo. Problema cea mai mare este că ai cele mai mari șanse să te pierzi în Bazar ... ceea ce nu este mișto deloc. Țin minte că ni s-a spus că atunci când vrem să ieșim, să mergem în sus, pentru că drumul era oarecum în pantă și cu cât te duceai în jos, cu atât aveai șanse mai mari să te pierzi. Ne-am despărțit în grupuri și am luat-o fiecare pe unde a vrut. Eu am mai fost cu încă o colegă și prima noastră negociere a fost o reușită totală. P.S. Niciodată să nu cumperi la prețul pe care ți-l spune vânzătorul prima dată. Întotdeauna există loc de negociat. Și rămâi surprins când vezi că ai scos produsul cu 50% mai ieftin. Revenind, am întrebat cât costă o cămașă Polo (P.S. 2 Nimic nu e original acolo ... ) și ni s-a spus 48 lire turcești, ceea ce era clar exagerat. I-am spus că e prea mult și ne-a lăsat-o la 40 lire. După am mai găsit încă o cămășă și i-am spus ca le vrem pe amândouă. Le-a lăsat la 60 amândouă. Am stâmbat din nas și am negociat până le-a lăsat la 45 lire pe amândouă. Recapitulăm ... de la 48 lire o cămașă, la 45 lire două cămăși ... cât de mișto poate fi asta?! Nu degeaba m-am uitat pe Discovery Channel la emisiunile care implicau negocieri. Am intrat să mă uit la câteva eșarfe și turcul văzându-mă că vreau să plec, imediat a intervenit cu dulcegării și m-a luat că uite ce bine mi-ar sta cu eșarfă roșie, mi-a aranjat-o la gât, a rugat-o pe colega mea să ne facă o poză, mi-a mai arătat și alte eșarfe și în final am plecat cu o eșarfă imensă albastră pe care am dat 15 lire, echivalentul a 30 lei. Am cumpărat o groază de lucruri pentru cei de acasă . Le-am luat fiecăruia câte o cutie de dulcegării specifică turcilor, câte o cutie de ceai, un săpun cu nu știu ce extracte și proprietăți, un magnet de bucătărie și încă ceva de care nu prea îmi mai aduc aminte.

Cam asta a fost cu Turcia. Dacă ar fi să schimb ceva, aș schimba tot, aș dormi cât mai puțin, aș cumpăra cât mai multe lucruri pe care în România nu le-aș fi găsit, mi-aș fi luat un frigider infinit  în loc de troler ca să pot să mănânc și în România acele mâncăruri care mi-au adus kilograme zdravene în plus și aș face mai multe fotografii .

EN: After a difficult breakup from Sinop, we arrived in Istanbul after 12 hours with the bus. We met with our guide and we started our exploration. First, we chose to take a ride on a boat who crossed the stretch between Asia and Europe. After this completely relaxed road, we climbed a lot of time to get to the Yoros Castle, which we admired just from outside. To be honest, I did not like so much, but I liked the view of the Black Sea. After that, we arrived in a fishing village, Anadolu Kavagi. It was empty of tourists but full of fish and little shops with souvenirs. We stopped to eat some ... fish ...which I liked it, but not so much that to make me eat fish.  We arrived back to Istanbul and then started the real deal named Grand Bazaar. The most terrifying thing is that you can get lost there ... really. I remember that our guide said: „When you want to go out, go up.” And the most important thing, the products are fake and you can negotiate very much the price. For example, my friend wanted to buy a Polo shirt which cost 48 Turkish lira. After a long negotiation, she took two Polo shirts with 45 Turkish lira. How wonderful is that? For myself, I bought just a blue Turkish scarf who was 15 lira. For my family, I bought Turkish sweets, tea, soap with some extracts and a fridge magnet.

I enjoyed very much because I had the opportunity to participate in this journey.