Mă apucă doru' | Macanache - Lansare Macadopere

După cum spuneam în articolul Underval | Cultură urbană, ceva extraordinar s-a întâmplat de 1 mai. Având în vedere că s-au organizat foarte multe concursuri în care puteai câștiga o invitație dublă la lansarea celui de-al treilea album al lui Macanache și un album fizic, și eu m-am înscris la toate, speram ca măcar la unul să câștig, să mă simt și eu bine. Și în timp ce veneam de la mare și eram stresată că urmează să vină cineva și să îmi spună că stau pe locul lui și trebuie să ma ridic ... văd pe Facebook că am câștigat la BlackSheepSound. Eram în culmea extazului, pentru că o singură dată în viață am câștigat la un concurs o invitație la un eveniment, dar era în Constanța și evident, n-am ajuns. Așa că a doua oară a fost cu noroc. Dar asta nu e tot! Nununu. A doua zi, primesc notificare de la HipHopLive.ro că am câștigat încă o invitație! Așa ceva?! Nici nu puteam cere mai mult de atât.

Am ajuns la Kristal pe la 21:00. În primă fază m-a șocat că era fix pe bulevard(sincer, mă așteptam să fie undeva pe o stradă întortocheată). Apoi, m-a șocat cât de frumos arăta în interior. Pe holul de la intrare erau puse la vânzare albumele șiiii TRICOURILE! Le aștept din martie și tot ce pot să spun este că a meritat așteptarea! Al treilea șoc a venit în momentul în care am intrat în încăperea în care urma să înceapă concertul... arăta într-un mare fel! Nu știam unde să mă uit prima dată, pentru că fiecare colțișor avea ceva fascinant și să nu mai vorbim de candelabrul care era cât tot apartamentul meu ...  

Primul artist care a urcat pe șcenă a fost Exile, pe care l-am cunoscut pentru prima dată la evenimentul de la Corner Shop și am fost puțin derutată de diferența dintre aspectul lui fizic plăcut, puțin adoleșcentin și vocea lui. Sincer, nu a fost tocmai dragoste la prima vedere(ascultare), dar live ... altceva! Mereu pățesc să nu îmi placă DELOC anumite piese atunci când le ascult pe YouTube și când le ascult live(live la concert, nu live pe YouTube)se întâmplă ceva și mă îndrăgostesc muzical iremediabil. De fiecare dată. Piesele care mi-au ajuns la inimă au fost Soluții și Am nevoie de tine.

Au urmat Dilimanjaro & ISCM, care sunt super oameni și super artiști! Vali Umbră și Gonza au făcut de la stânga la dreapa și din față până în spate atmosferă cu noile melodii care aveau tot ce trebuie! Nu putea continua treaba fără Micutzu(care credeam că o să cânte noua piesă) care a venit cu o atitudine demențială și o urare total originală și total mișto pentru Macanache.

Normal că a fost lăsată crema pentru sfârșit și ultimul artist care a intrat pe șcenă a fost Macanache (alături de Dilimanjaro), unul dintre cei mai frumoși oameni și cei mai complexi artiști. Mereu mă gândesc ce a fost în capul meu când am auzit pentru prima dată piesele lui și le-am dat la o parte. Dar sunt recunoscătoare că n-a durat mult și m-a fașcinat total și iremediabil în momentul în care l-am văzut și ascultat live. Nu cred că o să mai dureze mult până să fie pusă în aplicare vorba „Am nevoie de hateri noi. Cei vechi au început să mă placă.” Mi se pare foarte greu, ca artist, să poți să surprinzi cu ceva nou (oricât de mic ar fi acel ceva) la fiecare apariție. Dar Macanache reușește cu lejeritate să facă asta. Una dintre piesele de pe noul album, și anume "Surior" ... este al naibi de sensibilă și în momentul în care a fost cântată și am văzut că se lasă cu lacrimi ... mi s-a rupt sufletul. Fără nici o intenție teatrală. Mi se pare extraordinar să poți să vezi mai multe laturi ale unui artist și să ai ocazia să simți cum i se dechide sufletul. Mi se face pielea de găină și acum când scriu ...

       Închei prin a-i mulțumui, indirect, că există.

“Îl ascult de fericire

Îl ascult de supărare

Am o mie de motive să-l ascult în continuare”