Castelul Peleș | O iubire nemuritoare






Știu, știu, știu. Majoritatea românilor au vizitat Castelul Peleș și poate chiar și Pelișor, dar pentru mine, de fiecare dată este altfel. L-am vizitat de 2-3 ori în interior și în exterior de minim 5ori. De fiecare dată ieșeam cu lacrimi în ochii și cu inima cât un purice văzând atât de mult bun gust, bogăție și eleganță într-un singur loc.
Dar, până să ajungem la trăirile interioare provocate de vizita castelului, vreau să spun că drumul m-a omorât la propriu și la figurat. De unde eram cazată și până la castel, GPSul îmi spunea că am de mers doar 30 de minute pe jos. Recunosc, nu sunt adepta mersului pe jos. Prefer să alerg sau să merg cu autobuz/ mașină. Dar entuziasmul meu nu ține cont de nimeni și nimic așa că am plecat la drum. Țin să menționez că atunci când merg ghidată de GPS, parcă am ochelari de cal. Nu văd stânga, nu văd dreapta, văd doar ce este în fața mea și ce îmi arată GPSul. Astfel, am reușit să mai adaug încă 10 minute, ocolind un drum care mă lăsa fără răsuflare la cât de abrupt era, pentru că nu vedeam strada din stânga indicată de GPS, care era la 3 pași în spatele meu. Drept să spun, tot drumul am urcat ... și repet, nu e tocmai punctul meu forte, dar ruta ocolitoare m-a rupt în două. Când am ajuns ÎNSFÂRȘIT în apropierea castelului, m-am oprit la Barul Regal să-mi iau o sticlă de apă pentru că simțeam că-mi ies ochii din cap și în același timp stă să-mi explodeze corpul (da, am fost atât de entuziasmată încât am uitat să iau o amărâtă de sticlă de apă la mine). M-am calmat puțin și apoi am pornit spre iubirea mea nemuritoare. Spun iubire nemuritoare, pentru că oricât de multe castele aș vedea, tot Peleșul este mai frumos. Am luat biletul și am pornit spre turul ce avea să mă dezguste și încânte în același timp.
La Peleș (încă) se țin tururi cu ghid atât în limba română, cât și în alte limbi străine. Dar nu! Românul care este plecat într-o altă țară și își aduce prietenii de acolo în România, ține morțis să stea lângă ghid și să traducă el în același timp în care ghidul vorbește și uite așa fraierii români care vor să asculte istoria și să plece și cu informație benefică, nu doar cu privitul ca vițelul la poarta nouă, nu se pot bucura de acest lucru. Ce este și mai rău, foarte curând nu vor mai exista ghizi ... sau vor exista câțiva pentru care va trebui să plătești suplimentar. Trist, dar adevărat. Chiar dacă am vizitat acest loc de mai multe ori, niciodată nu am fost la etaj unde sunt o parte din apartamente și tuneluri secrete. Și bine am făcut că mi-am luat bilet și pentru acolo (+ străinezii n-au mai urcat la etaj și era o liniște splendidă și toată lumea auzea ce spunea ghidul .... o încântare în adevăratul sens al cuvântului). Oameni buni ... acolo este crema cremelor.  Este ceva care trebuie văzut măcar o dată în viață. Dacă după primul nivel rămâi puțin compleșit, după turul complet pleci bolnav(dacă ești un adevărat pasionat de aceste lucruri) și satisfăcut că ai avut ocazia de a vedea așa ceva cu ochii tăi în țara ta.



După ce am văzut turul complet, am felicitat ghidul care și-a făcut treaba ca la carte și nu uita să mai facă câte o glumă subtilă și să intre sub pielea noastră. M-am îndreptat cu pași repezi către Pelișor, pe care l-am văzut o singură dată acum 2 ani și am plecat la fel de surprinsă ca la Peleș. Mi-am luat bilet și am întrebat când începe turul. „Nu se mai țin tururi cu ghizi, aveți scris în fiecare cameră informații” a fost răspunsul care a venit precum o suliță în inimă. Dacă atunci când eram mică, mă plictiseau îngrozitor tururile care aveau obligatoriu ghid, acum nu mai pot să trăiesc fără ele. Vorba mamei mele, mă duc vacă și ies bou ... Fie, am intrat total dezamăgită și când am văzut că exista ghizi acolo care doar te supravegheau și îți spuneau „Nu, nu, nu. Începeți de la stânga” .... mi se urca sângele la cap. Parcă nimic nu mai era cum a fost prima dată, nimic nu mă încânta și voiam să ies cât mai repede de acolo. Păcat ... chiar mersesem cu inima larg deschisă. 



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

The Backyard Party Ploiești

Imagine
Mereu fac prostia de a-mi imagina cât de spectaculoase vor fi lucrurile atunci când merg la un evenimentl oricât de banal ar fi el. Și ajung acolo și constat că ... nimic din ce mă așteptam nu era așa. S-a întâmplat și la marele eveniment din Ploiești, The Backyard Party. Eram proaspăt ajunsă acasă după ce fusesem 4 zile în Vama Veche la Sunset Festival când am auzit de el, și după atmosfera super mișto de acolo abia așteptam încă o ocazie ca asta. M-am agitat să iau repede bilet pentru că (cică) erau foarte puține și nu acceptam să ratez asemenea eveniment .  Când le-am luat și am văzut scris pe bilet private party ... ce să mai ... mă imaginam cum intru pe niște porți înalte de fier după care se afla o casă spectaculoasă și proprietarul era un super gangster care ne aștepta pe toți să petrecem cu el și că în spatele casei se afla scena cu multe lumini și boxe multe puse prin toate locurile și un bar mișto cu băutură multă și multe fotolii umplute cu polistiren
Citiți mai multe

1 Decembrie : Paradă și spiriduși

Imagine
Seara eram foarte ho tărâtă să merg la paradă, să fac poze care mai de care mai spectaculoase. Dimineața ...m-am gândit să fiu totuși mai spectaculoasă ca să pot să fac și câteva poze după paradă, într-o locație la fel de spectaculoasă. Nimic nu se potrivea cu nimic și am hotărât să stau acasă. După 15 minute... mi-am schimbat traiectoria hotărârii și am zis că dacă tot sunt în București, să fac un efort și să merg și să mă laud rudelor că după toți acești ani de văzut parada la tv, am văzut-o și în realitate. Am luat ce am apucat și m-am dus la metrou. La Unirii... peronul plin ochi. La ora 11, când teoretic toată lumea e deja acolo, metroul era încă supraaglomerat. Veneau metrouri dupa metrouri și plecau pline până la Aviatorilor. De acolo nu aveai nevoie de GPS, pentru că turma de oameni era mult mai bună. Haos peste haos peste haos la intrare, haos peste haos peste haos peste haos peste haos la încercarea de a vedea ceva concret.
Citiți mai multe

10 lei poza

Imagine
Mă aflam în Neptun, seara în jurul orei 10 și veneam din parcul de distracții cu 5 copii după mine. În drum spre apartamentele în care eram cazați se aflau două mascote, Mickey și Minnie Mouse. Prima reacție a celui mic a fost să sară s-o îmbrățișeze pe Minnie (drept să spun, asta a fost și dorința mea când i-am văzut cu câteva ore în urmă... doar că nu se știe niciodata ce dement se află în spatele acelui costum). Și vine și Mickey(că na…) și o îmbrățișează(sugrumă) pe una dintre fete și zice `hai toată lumea, 10lei poza, e gata într-un minut`. În gândul meu suna a glumă având în vedere că aveam aparatul în mână(adică…de ce le-aș fi dat 10 lei ca să le fac o poză?) și i-am spus că nu avem bani(de dat pe poz ă) .
Citiți mai multe