Opulență și respect | Iași

[RO] Ultima zi, m-am trezit dis-de-dimineață, am mâncat ceva bun, am făcut bagajele și le-am lăsat la gară unde există acest serviciu contra cost(din câte îmi amintesc era 5lei pentru bagajele mici gen rucsacuri și 10lei pentru bagajele mari gen trolere). Am plecat apoi ca o căprioară veselă, zburdând pe străzile Iașiului. Am zis să fac economie de picioare și să iau autobuzul până la locul cu pricina. L-am luat, mi-am făcut biletul imediat ca un cetățean responsabil ce sunt și la următoarea stație mi-am dat seama că iarăși am reușit să merg în direcția greșită. Dar am zis nu, nu mă dau jos, stau până se întoarce și trebuie să ajung unde trebuie într-un final(asta după ce mă enervasem că doamna de la bilete nu a vrut să-mi dea bilet cu reducere de student pentru că nu studiez în Iași, deși până atunci mai cumpărasem vreo 15 bilete cu reducere). Și am stat în autobuz până la capătul de linie când a venit șoferul și mi-a zis că trebuie să cobor și eu i-am explicat că am greșit direcția și că o să stau în el până ajung unde trebuia de fapt să ajung. Asta după ce am mai încercat să cumpăr din acel loc bilet cu reducere, dar n-am avut baftă nici aici și am luat totuși 2 bilete la preț întreg. Am ajuns într-un final la primul loc: Muzeul Universității “Alexandru Ioan Cuza” unde nu există taxă de intrare sau taxă foto. Merită? Cu sigurantă.
[EN] In the last day, I woke up early in the morning, I ate something good, I made the luggage and I left it at the train station where exist this service: for small luggage, you have to pay 5lei and for the large luggage, you have to pay 10lei. After that I left as a jolly doe, flying on the streets of Iaşi. I said that I need to save my feet and take the bus to the destination. I took it, I immediately made my ticket as a responsible citizen, and at the next station, I realized that I was again going in the wrong direction. But I said no, I do not get down, I stand until I come back to the correct station. And I stood on the bus until the end of the line when the driver came and told me I had to get off and I explained to him the situation. I finally got to the first place: the "Alexandru Ioan Cuza" University Museum where there is no entrance fee or photo fee. Deserve? Surely.

[RO] Am plecat spre a doua destinație: Muzeul Poni-Cernătescu. Un muzeu mic, dar dotat cu tot ce-i trebuie. La intrare am rămas mască când am văzut că avea aparat în care băgai piciorul și îți punea o șosetă din plastic. Din păcate fotografiatul era interzis, dar am admirat cu plăcere toate obiectele care se aflau acolo. Chiar daca am ieșit așa cum am intrat(lipsită de informații pentru că nu era tot timpul un ghid care să stea după tine), n-am regretat alegerea de a veni aici nici măcar o secundă (biletul pentru studenți era de 2lei, iar prețul întreg era de 8lei). Foarte imporant, dacă totuși vreți să aveți o amintire cu interiorul casei, puteți solicita la ieșire un pliant în valoare de 2 lei care cuprinde toate încăperile super, super).
[EN] I went to the second destination: the Poni-Cernătescu Museum. A small museum, but endowed with everything you need to see in a museum. Unfortunately, photography was forbidden, but I loved admiring all the objects that were there. I did not regret the choice to come here (the students' ticket was 2 lei and the price for the adults was 8 lei). Very important, if you still want to have a memory with the inside of the house, you can ask for a 2 lei flyer which includes all rooms).

[RO] M-am mutat la Muzeul M. Kogălniceanu, la fel de spectaculos în interior și la fel de imposibil de pozat. Există o singură cameră în care poți face fotografii, deoarece acele obiecte nu intră în patrimoniu și de asemenea, este o sală în care se țin de obicei spectacole. Cât de mișto?! La sfârșitul turului, ne aștepta o stăpânul casei sub forma unei holograme. Am fost extaziata la început, dar după 5 minute m-am plictisit teribil. Am rezistat totuși până la sfârșit. Mă așteptam să găsesc același gen de pliant și aici, dar mi-am luat țeapa vieții și era doar cu informații, fără nici o urmă de poză. Tarifele sunt aceleași ca cele menționate mai sus.
[EN] I moved to M. Kogalniceanu Museum, with a spectacular inside but again, photography was forbidden. There is only one room in which you can take pictures and it is also a hall in which performances are usually held. How cool ?! At the end of the tour, the house owner waited for me in the form of a hologram. I was excited at first, but after 5 minutes I was terribly bored. I was expecting to find the same kind of flyer here as well, but I took one with information only, without a trace of the picture. The tickets price are the same as those mentioned above.

[RO] Ultima destinația muzeiască a fost Muzeul Unirii, muuult mai mare și muuult mai spectaculos ca cele amintite anterior. Aceeași problemă ... fotografiatul interzis. Păcat, pentru că te alegi doar cu amintirile vizuale ale locului. Aici prețurile cresc un pic, studenții 3 lei și adulții 12lei. Clar merită, fără cea mai mică reținere. Face toți banii.
[EN] The last museum destination was the Union Museum, larger and more spectacular than the ones mentioned above. Same problem ... forbidden photography. Too bad, because you only remain with the visual memories of the place. Here the prices rise a little, students 3 lei and adults 12 lei. Clearly, without the slightest retention, deserve.

[RO] Ultimul lucru pe care trebuia să-l bifez în acea zi, a fost Râpa Galbenă care are ce să ofere vizual. Mi-am făcut câteva zeci de poze(vorba aceea, din 10 poze dacă e 1 bună, eu sunt mulțumită) și am luat-o frumos la pas 10 minute până la gară, pentru că nu puteai lua autobuz și uite așa am rămas și cu biletele luate la începutul zilei ca amintire.
Să nu uit, asta se întâmpla de ziua mea, pe 6 iulie, și nu puteam alege un mod mai bun de a-mi sărbătorii cei 20 de ani decât înconjurată de antichități și peisaje amețitoare.
[EN] The last thing I had to check on that day was the Yellow Precipice, that has what to offer visually. I made some dozens of pictures and after that, I went to the train station to catch my train.
 Let's not forget, it happened on my birthday on July 6th, and I could not choose a better way to celebrate my 20th birthday than surrounded by antiques and stunning landscapes.