Rochia buclucașă





Când mă apucă entuziasmul cumpăr și fac lucruri de care îmi dau seama când faptul e deja consumat. Era sâmbătă și trebuia să ajung cu orice preț la București să-mi întâlnesc bloggerița preferată care-și mai și vindea o parte din haine. Ce poate fi mai frumos de atât?
M-am trezit dis-de-dimineață ca să ajung la ora deschideri, dar am ajuns mult mai târziu … după ce am pierdut, încurcat RATB-uri și am mers pe jos 1-2 km.

Am uitat de toată oboseala când am ajuns acolo și am văzut-o socializând cu oamenii și făcând fotografii cu ei. Voiam să mă bag în seamă, dar am zis nu … hai să fac altceva până o prind singură să pot să am momentul meu de glorie. Și am început să scotocesc pe acolo, am găsit două chestii pe care le vânam încă de când a anunțat evenimentul, printre care și rochia din acest articol. Se face că eram singură și nu avea cine să-mi tragă fermoarul până sus, însă am plecat cu speranța că o să mă încapă. Mi-am tras și o poză după ce m-am plimbat pe acolo vreo 15 minute încercând să-mi fac curaj și un minidiscurs în care s-o rog să facem o poză. M-a uimit puțin cu câtă prietenie mi-a răspuns și când am avut momentul meu de glorie (în care m-am prezentat și i-am spus că sunt foarte bucuroasă s-o întalnesc personal după atâția ani) și când am rugat-o să facem o poză.
Ajung acasă, leșinată după 5 ore de stat prin trenuri, RATB-uri și TCE-uri și îmi vine o idee nemaipomenită de a vedea dacă speranța moare ultima. Fiind tot singură, am întors rochia cu spatele în față (ceea ce e un lucru foarte rău, pentru că ar fi trebuit să mă gândesc la asta acolo, dar e și un lucru bun, pentru că altfel nu aș mai fi avut-o acum) și ... a murit speranța . Normal că s-a aprins iar la gândul că la următoarea ei postare pe Facebook voi adăuga un coment ,,Salutare! Am și eu o problemă...am cumpărat rochia și din păcate îmi este mica. Dacă este cineva interesată, lasați-mi un mesaj!” și toată lumea va sări s-o cumpere ... După am zis ca o pun pe OLX, i-am făcut și poze ... totul era aranjat.

Dar am zis STAI...STOP STOP STOP! Rochia nu te încape doar în partea de sus, deci poate fi modificată . Aici o capsă, încă una acolo, îi băgăm și o panglică să fie treaba treabă . Aia e! Și tadaaam, aceeași Mărie, dar cu altă pălărie (alt sistem de închidere) .









Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

The Backyard Party Ploiești

Imagine
Mereu fac prostia de a-mi imagina cât de spectaculoase vor fi lucrurile atunci când merg la un evenimentl oricât de banal ar fi el. Și ajung acolo și constat că ... nimic din ce mă așteptam nu era așa. S-a întâmplat și la marele eveniment din Ploiești, The Backyard Party. Eram proaspăt ajunsă acasă după ce fusesem 4 zile în Vama Veche la Sunset Festival când am auzit de el, și după atmosfera super mișto de acolo abia așteptam încă o ocazie ca asta. M-am agitat să iau repede bilet pentru că (cică) erau foarte puține și nu acceptam să ratez asemenea eveniment .  Când le-am luat și am văzut scris pe bilet private party ... ce să mai ... mă imaginam cum intru pe niște porți înalte de fier după care se afla o casă spectaculoasă și proprietarul era un super gangster care ne aștepta pe toți să petrecem cu el și că în spatele casei se afla scena cu multe lumini și boxe multe puse prin toate locurile și un bar mișto cu băutură multă și multe fotolii umplute cu polistiren
Citiți mai multe

1 Decembrie : Paradă și spiriduși

Imagine
Seara eram foarte ho tărâtă să merg la paradă, să fac poze care mai de care mai spectaculoase. Dimineața ...m-am gândit să fiu totuși mai spectaculoasă ca să pot să fac și câteva poze după paradă, într-o locație la fel de spectaculoasă. Nimic nu se potrivea cu nimic și am hotărât să stau acasă. După 15 minute... mi-am schimbat traiectoria hotărârii și am zis că dacă tot sunt în București, să fac un efort și să merg și să mă laud rudelor că după toți acești ani de văzut parada la tv, am văzut-o și în realitate. Am luat ce am apucat și m-am dus la metrou. La Unirii... peronul plin ochi. La ora 11, când teoretic toată lumea e deja acolo, metroul era încă supraaglomerat. Veneau metrouri dupa metrouri și plecau pline până la Aviatorilor. De acolo nu aveai nevoie de GPS, pentru că turma de oameni era mult mai bună. Haos peste haos peste haos la intrare, haos peste haos peste haos peste haos peste haos la încercarea de a vedea ceva concret.
Citiți mai multe

10 lei poza

Imagine
Mă aflam în Neptun, seara în jurul orei 10 și veneam din parcul de distracții cu 5 copii după mine. În drum spre apartamentele în care eram cazați se aflau două mascote, Mickey și Minnie Mouse. Prima reacție a celui mic a fost să sară s-o îmbrățișeze pe Minnie (drept să spun, asta a fost și dorința mea când i-am văzut cu câteva ore în urmă... doar că nu se știe niciodata ce dement se află în spatele acelui costum). Și vine și Mickey(că na…) și o îmbrățișează(sugrumă) pe una dintre fete și zice `hai toată lumea, 10lei poza, e gata într-un minut`. În gândul meu suna a glumă având în vedere că aveam aparatul în mână(adică…de ce le-aș fi dat 10 lei ca să le fac o poză?) și i-am spus că nu avem bani(de dat pe poz ă) .
Citiți mai multe